1. Proiectul „Culturalia – Biblioteca Digitală a Românei și Catalogul Partajat Național”. Preambul

(NB. Publicat la 3 iunie 2015)

 Obiectivele generale ale proiectului sunt: 

  • să se constituie o bază de date unificată a resurselor culturale (digitale și analogice) existente în România;
  • să se dezvolte o bibliotecă digitală națională, pandant al Bibliotecii Digitale Europene (europeana.eu);
  • să se ofere un portal către (asimptotic) toate resursele culturale online expuse în România;
  • să se reducă deficitul de resurse culturale românești expuse în Biblioteca Digitală Europeană (europeana.eu);
  • să se capteze (asimptotic) toate sursele de informație catalografică, inclusiv prin convertirea resurselor catalografice moștenite [legacy];
  • să se realizeze informatizarea (gratuită) a colecțiilor instituțiilor memoriei (mai ales cele ale bibliotecilor și muzeelor mici);
  • să se economisească – prin partajarea/reutilizarea informației catalografice existente — timp de muncă calificată și resurse bănești;
  • să se ofere o interfață programabilă [API] la baza de date unificată, pentru a permite dezvoltarea independentă de aplicații specifice pentru dispozitive mobile;
  • să se faciliteze împrumutul inter-instituțional de resurse culturale (atât inter-bibliotecar, cât și inter-muzeal – pentru organizarea de expoziții);
  • să se ofere instituțiilor memoriei spațiu de stocare de rezervă pentru obiectele lor digitale;
  • să se implementeze un mecanism de identificare a deținătorilor de drepturi intelectuale;
  • să se inițieze depozitul legal digital;
  • să se instituie mecanismul de urmărire a exporturilor/importurilor (definitive și temporare) a bunurilor culturale;
  • să se faciliteze elaborarea dosarelor de clasare ale bunurilor culturale;
  • să se realizeze informatizarea documentării proceselor de conservare/restaurare a bunurilor culturale.

Câteva scenarii de utilizare [use-cases] ale bazei de date, suport al catalogului partajat: 

  • un utilizator (amator sau profesionist) identifică și consultă în biblioteca digitală o resursă care-l interesează (e.g. carte, articol, obiect de muzeu, document de arhivă);
  • un utilizator identifică în catalogul național o resursă (analogică) care-l interesează și-i identifică și deținătorul, unde poate să o consulte;
  • un muzeograf sau bibliotecar elaborează (asistat) dosarul de clasare a unui bun cultural mobil și acesta e expus online, ceea ce face ca membrii Comisiei Naționale a Muzeelor să-l poată consulta înainte de ședința în care se votează clasarea;
  • o instituție a memoriei digitizează o piesă din colecția sa, o expune online, derivă (asistat) fișa descriptivă a obiectului digital din fișa corespondentului analogic și o marchează pentru expunere în Europeana;
  • un expert actualizează (asistat) fișa descriptivă a unui monument înscris în Lista Monumentelor Istorice;
  • un arheolog înscrie (asistat) un sit arheologic nou descoperit în Repertoriul Arheologic Național;
  • înainte de a fișa o resursă culturală (carte, articol, piesă de muzeu etc.) catalogatorul/indexatorul dintr-o instituție a memoriei verifică dacă nu cumva resursa respectivă este deja fișată, iar dacă da, eventual doar adaugă/modifică elemente ale  acesteia;
  • în procesul de fișare a unei resurse culturale (nefișate în prealabil), catalogatorul/indexatorul reutilizează entități contextuale (persoane, locuri, perioade, concepte etc.) deja elaborate;
  • un arhivist elaborează (asistat) un instrument de evidență [finding aid] pentru un fond, și-l face regăsibil în catalogul național;
  • o bibliotecă nu dispune de un material solicitat de un cititor, dar îl identifică în catalogul național și-l împrumută de la deținător, în beneficiul cititorului;
  • un curator proiectează o expoziție tematică și, folosind catalogul național, identifică piese de interes la alți deținători, pe care le poate împrumuta pentru expoziția sa;
  • un cercetător își elaborează bibliografia unui articol și reutilizează trimiteri bibliografice preexistente sau elaborează înregistrări bibliografice noi, dar folosindu-se de interfața online specifică, care-i ușurează procesul; în plus, la final, sistemul îi poate genera bibliografia completă, într-unul dintre formatele consacrate (e.g. Chicago Manual of Style, MLA, APA);
  • un autor publică un articol online (sau offline) și îi elaborează (asistat) o înregistrare bibliografică, pentru a-l face regăsibil în catalogul național; dacă articolul este expus online, îl înscrie astfel și în Depozitul Legal Digital;
  • o editură elaborează (asistat) fișa CIP a unui volum pe care-l pregătește pentru difuzare, făcându-l astfel regăsibil în catalogul național, chiar înaintea apariției pe piață;
  • un anticariat sau o galerie de artă fișează (asistat) o carte sau un obiect, făcându-le astfel regăsibile în catalogul național;
  • editorul unei reviste elaborează (asistat) cuprinsul numărului următor, făcând astfel regăsibile articolele din acel număr în catalogul național;
  • un amator entuziast digitizează un text literar și-l expune online în Wikisource[1], îi elaborează (asistat) și o fișă bibliografică, făcând textul regăsibil în catalogul național;
  • secretarul literar al unei instituții de spectacole înscrie (asistat) o premieră nouă în Repertoriul Teatral Național;
  • o instituție culturală actualizează seturile sale de date deschise expuse pe http://data.gov.ro/;
  • un cercetător stochează – într-un format standard – un set de date obținute în urma unui experiment sau a unei cercetări de teren, îl fișează (asistat), făcându-l regăsibil în catalogul național;
  • un artist expune online reproducerea digitală a unei creații proprii, o fișează (asistat), făcând-o regăsibilă în catalogul național;
  • un bibliograf profesionist remarcă o eroare într-o fișă elaborată de un amator și o corectează;
  • un curator proiectează o expoziție virtuală tematică, folosind resursele expuse în biblioteca digitală;
  • un critic literar constituie o antologie tematică, folosind texte expuse în biblioteca digitală;
  • un autor/moștenitor semnalează operele asupra cărora deține drepturi intelectuale;
  • un editor dorește să publice o operă și află statutul acesteia (sub copyright, orfană sau în domeniul public) și – dacă e cazul – identifică deținătorul drepturilor intelectuale asupra operei;
  • un cetățean dorește să exporte un bun cultural și inițiază (online) cererea de export, iar autoritatea îndreptățită constituie dosarul de clasare sau eliberează certificatul de export, după caz.

Dan Matei

[03.06.2015]

[1] http://ro.wikisource.org

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *