Category Archives: Uncategorized

7. E-Cultura: întrebări și răspunsuri

(NB. Publicat la 8 noiembrie 2016)

7. E-Cultura: întrebări și răspunsuri

Într-o discuție la Biblioteca Națională având drept subiect Proiectul E-Cultura, mi s-au pus câteva întrebări legitime. Sper ca răspunsurile să fie edificatoare și mai sper ca ele să lămurească nu doar bibliotecarii din Biblioteca Națională.

1. Care este calitatea dvs. în proiectul E-Cultura ?

Instituția mea, Institutul Național al Patrimoniului [INP] – în calitate de agregator național pentru Biblioteca Digitală Europeană (europeana.eu [1]) – a propus acest proiect în 2014, ca parte a Agendei Digitale pentru România. El a fost inclus în Programul Operațional Competitivitate [POC] [2], și anume în Acțiunea 2.3.3 „Îmbunătățirea conținutului digital și a infrastructurii TIC sistemice în domeniul e-educație, e- incluziune, e-sănătate și e-cultură”. Fiind responsabil în cadrul INP pentru activitatea de agregare, am fost unul dintre cei care au formulat tema proiectului. Pe durata desfășurării proiectului, probabil voi fi persoana de legătură cu Biroul Europeana de la Haga.

2. Dar calitatea Ministerului Culturii ?

În cadrul programului POC – Axa prioritară 2, Ministerul Culturii este desemnat „partener implicat pentru domeniul e-cultură”.

3. Care sunt partenerii care au acceptat oficial invitația de a participa la acest proiect ?

Având în vedere că proiectul este abia în fază de elaborare a studiului de fezabilitate, este prematur să se vorbească de invitații oficiale. Opțiuni au fost exprimate de majoritatea muzeelor naționale, de Arhivele Naționale, de Arhiva de Filme, de Societatea Română de Radiodifuziune, de Televiziunea Română, de Biblioteca Metropolitană București, de Institutul Național al Patrimoniului, de BCU Iași și de încă câteva instituții culturale.

4. Proiectul își propune realizarea unei platforme de bibliotecă digitală, a unei baze de date, a unui portal ?

Toate la un loc… În esență, platforma informatică culturalia.ro va conține un catalog partajat de resurse culturale (texte, imagini, audiograme, videograme, 3D), atât fizice, cât și digitale, cu alte cuvinte metadate (i.e. fișe descriptive). Metadatele asociate resurselor digitale (care vor conține și link-uri către aceste resurse) vor constitui biblioteca digitală. Spre deosebire însă de europeana.eu – a cărui pandant național va fi –, culturalia.ro vă putea stoca și obiecte digitale propriu-zise. Adică furnizorii – care vor dori ! – vor putea să-și păstreze în repozitul digital al platformei obiectele digitale (sau doar copii de siguranță ale acestora). Așadar, platforma poate fi văzută și ca un portal către resursele culturale digitale ale contributorilor.

5. Sistemul pe care îl propuneți nu prevede în niciun fel circuitul de achiziție și de evidență, nici al documentelor în format tradițional, nici al documentelor digitizate. Cum își pot gestiona bibliotecile/instituțiile mici colecțiile proprii în acest sistem ?

Platforma Culturalia nu-și propune să înlocuiască sistemele integrate de bibliotecă/muzeu. Contributorii vor putea să-și facă evidența ca în orice catalog informatizat. Desigur, când se va proiecta tehnic sistemul, bibliotecarii vor fi consultați, pentru a se identifica cerințele funcționale de detaliu.

Sistemul nu își propune să rezolve problema achizițiilor. Această problemă poate că e mai firesc să fie rezolvată prin sistemele locale de contabilitate (pentru instituțiile ce nu au sisteme integrate locale).

6. Care sunt avantajele bibliotecilor mari prin utilizarea acestui sistem ?

(Nu doar pentru bibliotecile mari…) a) Mare economie de efort de catalogare, prin reutilizarea fișelor deja existente. b) O cale importantă de expunere a colecției proprii. c) Acces la un mecanism eficient de împrumut inter-bibliotecar.

7. Cine va plăti mentenanța sistemului ?

Ministerul Culturii.

8. Ne puteți da un exemplu de o astfel de platformă care funcționează ?

Catalogul partajat (emblematic): Worldcat [3]. Biblioteci digitale: Europeana [1], Deutsche Digitale Bibliothek [4], Culturaitalia [5].

9. Putem vorbi de mecanisme de prezervare în cadrul proiectului ?

Da, din moment ce contributorii vor putea să-și stocheze copii de siguranță într-un centru de date de încredere.

10. Care este componenta de prezervare în acest proiect ?

Repozitul digital al platformei culturalia.ro.

11. Care sunt standardele, regulamentele, regulile și normele în vigoare pe care le aveți în vedere în realizarea proiectului ?

Standarde catalografice: CIDOC-CRM [6], FRBRoo [7], EDM [8], EAD [9]. Standardul pentru metadatele tehnice: METS [10]. Standardul pentru interoperabilitatea imaginilor digitale: IIIF [11].

Nu există încă regulamente și norme naționale pentru o asemenea întreprindere (sui generis). Acestea vor trebui elaborate de comunitățile profesionale afectate (bibliotecari, muzeografi, arhiviști).

12. Multe dintre instituțiile vizate de proiect sunt deja informatizate și folosesc sisteme integrate care sunt validate și utilizate la nivel internațional (de peste 15 ani). Care este poziția e-cultura în legătură cu aceste aspecte ?

Platforma Culturalia nu va înlocui sistemele integrate locale. Va oferi însă a) o interfață programată (API – Application Programming Interface) pentru ca aplicații/sisteme locale să poată comunica online cu catalogul partajat și b) un format de schimb pentru importul/exportul offline de date.

13. Cine va asigura sustenabilitatea proiectului, după încheierea acestuia ?

Ministerul Culturii.

14. Ce tehnologii software și hardware sunt folosite în dezvoltarea proiectului ?

Nu știm încă. Ce ne va oferi dezvoltatorul care va câștiga licitația. În orice caz, se va cere insistent ca tehnologiile folosite să fie de nivelul cel mai avansat, pentru că e puțin probabil ca în următorii 10 ani să se obțină fonduri pentru modernizarea sistemului.

15. Cum este asumată mentenanța sistemelor și cine este responsabil de aceasta ?

Platforma Culturalia va fi găzduită într-un centru de date al unei instituții publice specializate. Aceasta va asigura mentenanța infrastructurii informatice. Mentenanța softului specific va fi – probabil — externalizată de către Ministerul Culturii, așa cum se procedează cu mai toate sistemele informatice publice de nivel național.

16. Cum se va face conversia datelor ?

Se vor scrie programe specifice de conversie la formatul de schimb de date ce va fi elaborat în cadrul proiectului.

17. Unul dintre „scenariile de utilizare ale bazei de date, suport al catalogului partajat” este următorul: „o editură elaborează (asistat) fișa CIP a unui volum pe care-l pregătește pentru difuzare…”. În viziunea dvs., cum se va desfășura efectiv acest proces ? (Ce va face editorul ? Ce trebuie să facă bibliotecarul ? Ce instrumente vor fi folosite ? etc.).

Ca și până acum, editorul va elabora fișa preliminară pentru CIP (precum oricare fișă bibliografică introdusă în catalogul partajat), iar bibliotecarul specializat din Biblioteca Națională o va corija, dacă e cazul. După aceea, editorul o va prelua (gata formatată), pentru a fi inclusă în șpaltul ediției.

Dar acest mecanism nu-i va fi impus Bibliotecii Naționale. Mecanismul actual va putea fi continuat, în detrimentul productivității, desigur.

18. Cum se va putea exercita controlul bibliografic dacă descrierile vor fi realizate în „colaborare” cu profesioniștii ? În ce va consta această „colaborare” ?

Dacă un „amator” sau un catalogator neexperimentat este primul care elaborează fișa catalografică a unei resurse și face erori sau lasă descrierea prea sumară, catalogatorul experimentat poate interveni și corija/îmbogăți acea fișă. Așa cum se întâmplă la Worldcat de 40 de ani, de pildă.

Modul în care se va reglementa controlul de calitate a metadatelor este o problemă deschisă și serioasă, iar asociațiile profesionale vor fi invitate să convină asupra mecanismelor specifice. Din fericire, există experiență internațională în acest domeniu.

19. „O bibliotecă înregistrează în catalogul partajat o carte, iar sistemul verifică (automat), folosindu-se de ISBN-ul respectivei ediții, dacă editura a depus cartea în Depozitul Legal, iar dacă nu, sistemul avertizează (automat) atât editura, cât și Biblioteca Națională”. Cum se va putea realiza acesta ?

Atât editura, cât și Biblioteca Națională vor primi câte o alertă. Dar – în prealabil — catalogatorul va fi avertizat, fiindcă poate să fie vorba de o simplă eroare de transcriere.

20. Considerați că există probleme de legislație în ceea ce privește buna desfășurare a proiectului, având în vedere faptul că instituțiile vizate sunt subordonate unor ordonatori de credite diferiți, iar legislația în vigoare nu include toate aspectele dezvoltate în proiect ?

După știința mea, nici o problemă. Sistemul nu cred că impune nici o ajustare legislativă. Dar și dacă s-ar descoperi că este nevoie de o astfel de ajustare, Ministerul Culturii o va propune, desigur.

O majoră actualizare s-ar impune la Legea Depozitului Legal, și anume instituirea Depozitului Legal Digital. Dar această actualizare nu este impusă de acest proiect, ci de rezolvarea unei probleme culturale acute.

21. Care este utilitatea, în cadrul proiectului, a vocabularelor controlate străine ? Mai precis, cum se realizează echivalarea între descriptorii LCSH, Rameau și cei din numeroasele vocabulare Controlate utilizate de bibliotecile din România ?

Vocabularele controlate consacrate pe plan internațional (e.g. AAT [12], ULAN [13], TGN [14], RAMEAU [15]) vor fi importate/convertite/unificate în sistem și vor constitui „scheletul” repertoriului de entități contextuale (persoane, locuri, concepte, perioade, evenimente, subiecte — ceea ce tradițional se cheamă „fișiere de autoritate”) al catalogului partajat. Pe de o parte, descrierile catalografice vor putea invoca direct aceste entități contextuale, făcând fișele regăsibile și pentru utilizatorii care formulează interogări în altă limbă decât româna. Pe de altă parte, catalogatorii vor putea adăuga termenilor din aceste vocabulare echivalențele românești. În fine, alinierea eventualelor vocabulare controlate românești la cele consacrate, se va face cu trudă, termen cu termen. Deci, în timp. (Poate cu ocazia asta se va valorifica și Lives-Ro, i.e. efortul de traducere a RAMEAU.) Apropo: și deduplicările se vor face cu trudă, fără îndoială. Dar merită efortul.

22. Care este utilitatea încărcării în Europeana a 500.000 de articole din periodicele de secol XIX, scanate deja și disponibile online, periodice care sunt, în marea lor majoritate, de tip text, în condițiile în care accentul în Europeana se pune pe imagine ?

Nu există un asemenea „accent” în Europeana. Deloc nu sunt favorizate imaginile în detrimentul textelor. Doar că imaginile sunt – de regulă – ceva mai ușor de digitizat/catalogat, deci au fost încărcate mai multe. Chiar și așa, la 07.11.2016, în Europeana sunt: imagini 29.707.565, texte 22.198.071, deci un raport de doar 1,34 la 1. Când sunt expuse peste 22 de milioane de texte, e greu de suspectat o defavorizare a patrimoniului scris.

23. În cadrul proiectului prealabil de digitizare s-a întocmit o documentație detaliată privind starea de conservare a fondului care urmează a fi scanat, precum și o documentație istorică privind documentele respective ?

Nu. Va fi la latitudinea contributorilor ce vor scana și expune în Culturalia. Așadar fiecare în parte va fi răspunzător de procedurile de digitizare a materialului propriu.

24. Digitizarea trebuie să garanteze că sunt respectate principiile conservării, mai ales în cazul suporturilor fragilizate, al cernelurilor alterate ale documentelor de colecții speciale. În situația în care, printre specialiștii amintiți în proiectul-cadru, nu figurează în primul rând conservatorii, cine va asigura respectarea normelor de conservare și cine își va asuma riscurile ? Există o asigurare semnată privind plata daunelor în cazul unor accidente semnalate imediat sau în timp ?

Digitizările se vor realiza în cadrul instituțiilor deținătoare (ca și până acum). Așadar, ele se vor îngriji de conservarea propriilor materiale.

25. Cine are dreptul asupra copiilor. Mai precis, cine încasează taxa de reproducere ? La punerea în circuit a documentelor, marcarea nu este suficientă, întrucât complexitatea gestiunii drepturilor de proprietate impune stabilirea unor metadate administrative prin care să fie evitată exploatarea diferită a datelor, în funcție de diferitele legislații.

În Biblioteca Digitală a Românei vor fi expuse doar resursele ce pot fi accesate gratuit. Problema gestiunii drepturilor rămâne în sarcina deținătorilor. A nu se uita că, în general, obiectele digitale expuse prin portalul Culturalia vor fi stocate și reproduse de pe serverele deținătorilor. Doar deținătorii care nu au infrastructura informatică (i.e. sait propriu) ca să-și găzduiască obiectele digitale le vor expune din repozitul platformei Culturalia. Cu alte cuvinte, expunerea prin portalul Culturalia nu afectează drepturile intelectuale mai mult decât expunerea prin saitul propriu.

Dan Matei [2016-11-08]
[1] www.europeana.eu
[2] www.poscce.research.ro/uploads/documente-programare/vo-poc-2014-2020-18-12-2014.pdf
[3] www.worldcat.org
[4] www.deutsche-digitale-bibliothek.de
[5] www.culturaitalia.it
[6] www.cidoc-crm.org
[7] www.ifla.org/node/10171
[8] http://pro.europeana.eu/share-your-data/data-guidelines/edm-documentation
[9] www.loc.gov/ead
[10] www.loc.gov/standards/mets
[11] http://iiif.io
[12] www.getty.edu/research/tools/vocabularies/aat
[13] www.getty.edu/research/tools/vocabularies/ulan
[14] www.getty.edu/research/tools/vocabularies/tgn
[15] http://rameau.bnf.fr

6. Proiectul E-Cultura: platforma „culturalia.ro” – Biblioteca Digitală a României

(NB. Publicat la 30 septembrie 2016)

6. Proiectul E-Cultura: platforma „culturalia.ro” – Biblioteca Digitală a României

Platforma Culturalia este – în esență – un catalog partajat, așadar stochează metadatele (i.e. fișele descriptive) ale resurselor culturale. În acest catalog pot fi înregistrate – pe lângă fișe descriptive de obiecte tangibile și de entități contextuale (e.g. persoane, locuri, perioade, concepte, evenimente, instituții) – și fișe descriptive de resurse culturale digitale.

Culturalia.ro va reprezintă pandantul național al Bibliotecii Digitale Europene (europeana.eu) [1]. Așadar, resursele culturale expuse în Culturalia vor fi expuse (simultan) și în Europeana.

Spre deosebire însă de Europeana, Culturalia va avea și un repozit (unii îi zic „depozit”) pentru obiectele digitale propriu-zise. Prin urmare, resursele culturale digitale vor putea fi stocate (și accesate) astfel:

  • local, pe saitul furnizorului (dacă conexiunea sa la Internet este suficient de largă pentru a permite accederea comodă din exterior a obiectelor digitale voluminoase);
  • local, cu copie de siguranță pe platforma Culturalia;
  • doar pe platforma Culturalia.

NB. Chiar dacă resursa este accesată de către un utilizator pe platforma Culturalia, accesul va fi contorizat în contul furnizorului, deci furnizorii de resurse digitale nu trebuie să se teamă că Culturalia le „fură” vizitatori.

Poate e cazul unei explicitări terminologice: resursă digitală vs. obiect digital. Prin „resursă digitală” înțeleg o entitate ce are individualitate și integritate „culturală” proprie, deci se justifică să i se facă o fișă descriptivă. Poate fi o carte (în ansamblu), o simfonie, o fotografie, un film ș.a.m.d. Adică este ceea ce prezintă interes pentru vizitator.

Pe când un obiect digital este o entitate ce are individualitate pe plan informatic, ca să zic așa. O resursă digitală poate fi un obiect digital, dar poate fi și un ansamblu de obiecte digitale. De pildă, un facsimil digital al unei cărți, este o succesiune de imagini de pagini scanate. Fiecare pagină scanată este un obiect digital (poate fi un fișier-imagine jpg). Sau o resursă digitală care e reprezentarea unei monede poate fi formată din două imagini (aversul și reversul). Etc.

La modul minimal, fișele descriptive ale resurselor culturale trebuie să fie conforme cu formatul EDM [Europeana Data Model], utilizat de Europeana. Aceasta nu este o cerință restrictivă, deoarece fișele elaborate în departamentele de catalogare ale instituțiilor culturale sunt – de regulă – mai elaborate, deoarece fie sunt conforme formatelor MARC (mai ales în biblioteci), fie sunt conforme formatului DOCPAT (mai ales în muzee), fie sunt conforme formatului EAD (mai ales în arhive). În orice caz, fișele în formatul EDM sunt mai simple decât cele cerute pentru dosarele de clasare.

O resursă digitală (text, imagine, audiogramă, videogramă, obiect 3D) furnizată trebuie să fie expozabilă online, adică expunerea sa să nu încalce nici un drept intelectual. Licențele disponibile sunt cele acceptate de Europeana [2].

Elementele esențiale ale formatului EDM pentru resursa culturală (originală) expusă sunt:

a) Proprietățile obligatorii:

dc:language [limba (pentru resurse textuale)]
edm:type [categoria resursei: TEXT, VIDEO, SOUND, IMAGE, 3D]

b) Măcar una dintre proprietățile acestea e obligatorie:

dc:coverage [context/tratare] dcterms:spatial [context geografic] dcterms:temporal [context temporal] dc:subject [subiect] dc:type [tip]

c) Și măcar una dintre acestea e obligatorie:

dc:description [descriere] dc:title [titlu]

d) Proprietățile suplimentare recomandate sunt:

dc:contributor contributor
dc:creator creator
dcterms:issued data publicării
dc:date dată semnificativă asociată resursei
dc:identifier identificator
dc:publisher editura
dc:source sursa din care resursa culturală a fost derivată
dcterms:alternative titlu alternativ
dcterms:created data creării

e) Iar alte câteva proprietăți utile sunt:

dcterms:medium suport fizic
dc:format format
dcterms:provenance proveniența
dcterms:references referințe
dc:relation relații cu alte resurse
dc:rights drepturi intelectuale
edm:currentLocation localizare actuală
dcterms:extent dimensiuni sau durată
edm:isRelatedTo asocieri

Aceste nu sunt toate proprietățile din EDM.  Cei interesați de detalii, le găsesc în „Ghidul de mapare” [3] sau chiar „Definiția modelului EDM” [4].

Culturalia va constitui așadar (și) Biblioteca Digitală a României. În această postură are următoarele obiective specifice:

  • îmbunătățirea semnificativă a accesului public (online) la resursele culturale naționale;
  • combaterea „discriminării geografice”, (între oraș-sat și capitală-provincie);
  • îmbunătățirea accesului persoanelor cu diverse dizabilități la resursele culturale ale României;
  • sporirea ofertei (atât cantitativ cât și ca diversitate) de material cultural reutilizabil ca material didactic;
  • oferirea unui mecanism prin care muzeele să-și expună piesele „ascunse” (veșnic) în depozite;
  • găzduirea (viitorului) depozit legal digital;
  • sporirea semnificativă a contribuției României la Biblioteca Digitală Europeană (europeana.eu).

De notat că fișele descriptive ale resurselor culturale expuse în Culturalia (și Europeana) trebuie să fie „orientate” către public. Cu alte cuvinte, pe cât posibil, fiecare exponat să fie „îmbrăcat” într-o poveste, care să- confere semnificație în ochii vizitatorului. Așadar, pe lângă proprietățile destinate ochiului curatorului colecției (bibliotecar, muzeograf etc.), catalogatorii/indexatorii vor trebui să facă un efort conștient de interpretare/contextualizare a fiecărui exponat, pentru a-l face interesant și ochiului vizitatorului.

Proiectul E-Cultura presupune și un efort semnificativ de digitizare de resurse culturale și de populare a Bibliotecii Digitale a României (și deci și de furnizare de exponate la Biblioteca Digitală Europeană).

În practică, aceasta înseamnă ca (în cel mult trei ani) să se realizeze:

  • Digitizarea propriu-zisă (scanarea, fotografierea) a minimum 250.000 de resurse culturale și catalogarea (fișarea) lor.
  • Catalogarea/indexarea a încă minimum 500.000 de resurse culturale (mai ales articole) care sunt deja digitizate, dar nu sunt expuse individual. De pildă articole din cele peste 84.500 numere de periodic expuse în Biblioteca Digitală a Bucureștilor [5].

E un obiectiv foarte îndrăzneț ! Sper să nu fie prea îndrăzneț. Dar e un efort necesar: astfel – măcar cu 4-5 ani întârziere – România să atingă obiectivul fixat în „Recomandarea Comisiei Europene din 2011 C(2011) 7579 privind digitizarea și accesibilitatea online a materialului cultural și conservarea digitală”, și anume expunerea în Europeana – până în 2015 (!)  – a 789.000 de resurse digitale (obiectiv fixat pe bază de populație, PIB etc.).

Dan Matei [2016-09-30]

[1] http://www.europeana.eu/portal/en

[2] http://pro.europeana.eu/share-your-data/rights-statement-guidelines/available-rights-statements

[3] http://pro.europeana.eu/files/Europeana_Professional/Share_your_data/Technical_requirements/EDM_Documentation/EDM_Mapping_Guidelines_v2.3_042016.pdf

[4] http://pro.europeana.eu/files/Europeana_Professional/Share_your_data/Technical_requirements/EDM_Documentation//EDM_Definition_v5.2.7_042016.pdf

[5] http://www.digibuc.ro/colectii/publicatii-periodice-c1291

5. Proiectul E-Cultura: platforma „culturalia.ro” – catalogul național partajat

(NB. Publicat la 27 septembrie 2016)

5. Proiectul E-Cultura: platforma „culturalia.ro” – catalogul național partajat

Catalogul partajat național (un serviciu public mult întârziat la noi – americanii l-au „inventat” încă din anii ’70 !) ar fi un catalog eclectic, adică reunind atât cataloagele de bibliotecă, cât și cele de muzeu și de arhivă. Ideea e să fie dezvoltat pe baza inovațiile conceptuale și tehnice specifice vremurilor, cu alte cuvinte să fie „state of the art”, deoarece nu ne imaginăm că se vor mai obține fonduri de modernizare în următorii 10 ani. Și dă Doamne să mă înșel !

E important de menționat de la început: catalogul va avea o interfață web atât pentru citire, cât și pentru scriere. Dar platforma va oferi și o interfață programabilă (API, i.e. Application Programming Interface), astfel încât instituțiile care au sisteme informatice locale vor putea să le facă pe acestea să comunice cu catalogul național. Prin urmare vor putea să-și prezerve modul familiar de lucru, chiar dacă (re)utilizează date din catalogul partajat.

În plus, furnizorii de date catalografice vor avea control complet asupra permisiunilor de acces la acestea.

a)     Culturalia.ro – obiective specifice pentru public:

  • îmbunătățirea semnificativă a accesul public (online) la resursele culturale naționale;
  • combaterea „discriminării geografice”, adică sporirea posibilitățile de acces la resursele culturale naționale pentru cetățenii din localitățile fără instituții culturale (mai ales cei din mediul rural);
  • facilitarea elaborării bibliografiilor (de la coada lucrărilor academice) – în „colaborare” cu profesioniștii, i.e. atât citările cât și formatarea (e.g. conform Chicago Manual of Style).

b)     Culturalia.ro – obiective specifice pentru instituțiile memoriei:

  • înființarea unei platforme de partajare și cooperare, așadar de minimizare a duplicării de efort intelectual, deci de economisire de resurse publice (deficitare);
  • crearea posibilității ca muzeele/arhivele să beneficieze de înregistrările „entităților contextuale” (i.e. fișierele de autoritate) elaborate de biblioteci; și viceversa !
  • oferirea unui sistem (gratuit) de documentare a colecțiilor, mai ales cele mici (biblioteci școlare, instituționale, personale, case memoriale etc.), dar nu numai !
  • facilitarea împrumutului inter-instituțional;
  • facilitarea expunerii colecțiilor digitale (și) în Biblioteca Digitală Europeană (europeana.eu).

c)     Culturalia.ro – obiective specifice pentru editori/creatori:

  • facilitarea identificării deținătorilor de drepturi intelectuale;
  • facilitatea promovării lucrărilor proprii;
  • facilitarea elaborării fișelor CIP [Cataloguing in Publication].

Cu alte cuvinte, câteva scenarii de utilizare (use cases) întrevăzute ar putea fi:

a)     Pentru public:

  • un utilizator identifică în catalogul partajat național o resursă culturală care-l interesează și identifică și unde poate să o consulte;
  • un cercetător își elaborează bibliografia unui articol și reutilizează fișe bibliografice preexistente sau elaborează înregistrări bibliografice noi, folosindu-se de interfața online specifică, care-i ușurează procesul; în plus, la final, sistemul îi poate genera bibliografia completă, într-unul dintre formatele consacrate (e.g. Chicago Manual of Style, MLA, APA);
  • un cititor digitizează un text literar, îl expune online în Wikisource (http://ro.wikisource.org), îi elaborează (asistat) fișa bibliografică, făcând astfel textul regăsibil în catalogul partajat național;
  • un cititor își cataloghează biblioteca proprie, folosind la maximum fișele bibliografice  preexistente în catalogul național.

b)     Pentru instituțiile culturale:

  • înainte de a fișa o resursă culturală (carte, articol, piesă de muzeu etc.) catalogatorul/indexatorul dintr-o instituție a memoriei verifică dacă nu cumva resursa respectivă este deja fișată, iar dacă da, o reutilizează, eventual doar adăugând/modificând elemente ale  acesteia;
  • în procesul de fișare a unei resurse culturale (neafișate în prealabil), catalogatorul/indexatorul reutilizează înregistrări de entități contextuale (persoane, locuri, perioade, concepte etc.) deja elaborate;
  • un profesionist remarcă o eroare într-o fișă elaborată de un amator și o corectează;
  • o instituție a memoriei digitizează o piesă din colecția sa, o expune online, redactează  (asistat) fișa descriptivă a obiectului digital – plecând de la fișa corespondentului analogic – și o marchează pentru expunere în Europeana;
  • un arheolog înscrie (asistat) în Repertoriul Arheologic Național un sit arheologic nou descoperit;
  • un arhivist elaborează (asistat) un instrument de evidență [finding aid] pentru un fond, și-l face regăsibil în catalogul partajat național;
  • o bibliotecă identifică în catalogul național un material solicitat de către un cititor, dar pe care nu-l deține, și lansează o cerere de împrumut interbibliotecar, în beneficiul acestuia;
  • un curator proiectează o expoziție tematică și, folosind catalogul partajat național, identifică piese de interes la alți deținători, apoi lansează cereri de împrumut intermuzeal;
  • un anticariat sau o galerie de artă fișează (asistat) o carte sau un obiect, făcându-le astfel regăsibile în catalogul partajat național;
  • secretarul literar al unei instituții de spectacole înscrie (asistat) o premieră nouă în Repertoriul Teatral Național;
  • o instituție culturală actualizează seturile sale de date deschise expuse pe http://data.gov.ro/;
  • o bibliotecă înregistrează în catalogul partajat o carte, iar sistemul verifică (automat), folosindu-se de ISBN-ul respectivei ediții, dacă editura a depus cartea în Depozitul Legal. Iar dacă nu, sistemul avertizează (automat) atât editura, cât și Biblioteca Națională.

c)     Pentru editori/creatori:

  • un autor publică un articol online (sau offline) și îi elaborează (asistat) o înregistrare bibliografică, pentru a-l face regăsibil în catalogul partajat național; dacă articolul este expus online, îl înscrie astfel și în viitorul Depozit Legal Digital;
  • o editură elaborează (asistat) fișa CIP a unui volum pe care-l pregătește pentru difuzare, făcându-l astfel regăsibil în catalogul partajat național, chiar înaintea apariției pe piață;
  • editorul unei reviste elaborează (asistat) cuprinsul numărului următor, făcând astfel regăsibile articolele din acel număr în catalogul partajat național;
  • un curator proiectează o expoziție virtuală tematică, folosind resursele expuse în biblioteca digitală culturalia.ro;
  • un cercetător stochează – într-un format standard – un set de date obținute în urma unui experiment sau a unei cercetări de teren, îl fișează (asistat), făcându-l regăsibil în catalogul partajat național;
  • un artist expune online reproducerea digitală a unei creații proprii, o fișează (asistat), expunând-o în Biblioteca Digitală a Românei (culturalia.ro);
  • un critic literar constituie o antologie tematică, folosind texte expuse în biblioteca digitală culturalia.ro;
  • un editor dorește să publice o lucrare și – folosindu-se de fișierul de autoritate al autorilor – determină dacă respectiva lucrare este în domeniul public, iar dacă nu, are șansa să identifice deținătorul drepturilor de autor;
  • un critic literar publică o recenzie a unei cărți, îi expune fișa bibliografică în catalogul național partajat, dar face și o legătură (biunivocă) cu înregistrarea bibliografică a cărții; astfel cititorul recenziei are acces la carte, iar cel care consultă fișa cărții are acces la recenziile ei;
  • un teatrolog fișează o cronică pe care a publicat-o și o asociază cu spectacolul respectiv din Repertoriul Teatral Național.

Catalogul nu va pleca cu conținut zero. Ne vom strădui să migrăm cât mai multe dintre bazele de date culturale existente. Pentru început:

a)     vor fi ingerate bazele de date curatoriate de Institutul Național al Patrimoniului:

  • Inventarul Bunurilor Culturale Mobile Clasate;
  • Repertoriul Arheologic Național;
  • Repertoriul Premierelor Teatrale Postbelice;
  • Catalogul Colectiv Național al Incunabulelor;
  • Catalogul Colectiv Național al Cărții Vechi Românești;
  •  Ghidul Muzeelor;
  • Cronica Cercetărilor Arheologice;
  • Lăcașurile de Cult din România;
  • Bibliografia de Referință a Cărții Vechi;
  • Muzeul Virtual al Monumentelor Etnografice din Muzeele în Aer Liber;
  • Repertoriul Creației Muzicale Românești.

b)     vor fi preluate fișiere de autoritate consacrate pe plan mondial, e.g.:

  • AAT [Art and Architecture Thesaurus];
  • TGN [Thesaurus of Geographic Names];
  • RAMEAU [Répertoire d’autorité-matière encyclopédique et alphabétique unifié];
  • ULAN [Union List of Artist Names];
  • LCSH [Library of Congress Subject Headings].

c)     vor fi importate înregistrările metadatale de proveniență românească din Europeana.

Iar apoi, pe bază voluntară, desigur, se vor importa bazele catalografice ale instituțiile participante (fie ele MARC, fie non-MARC, fie DOCPAT etc.).

Aceste migrări vor fi însoțite – fără îndoială  – de chinul deduplicărilor !

Modelul de date al catalogului va fi și el – inevitabil – eclectic, deoarece nu ne permitem să pierdem nici o „nuanță” din metadatele foarte diverse existente. Dar nucleul său se va baza pe modele conceptuale solide, consacrate: CIDOC-CRM (http://www.cidoc-crm.org/official_release_cidoc.html), FRBRoo (http://www.cidoc-crm.org/frbr_drafts.html), EDM (http://pro.europeana.eu/share-your-data/data-guidelines/edm-documentation). În plus, o mare atenție se va acorda mecanismului de mapare a metadatelor la formatul specific al Bibliotecii Digitale Europene (europeana.eu), și anume EDM [Europeana Data Model].

Dan Matei (2016-09-27)